„Autumn is a second spring when every leaf is a flower.”
Așa spune Albert Camus și mai că sunt de acord cu el.
Este luni, început de săptămână, mijloc de octombrie… o zi mohorâtă, plouă cu toane, mai bate și vântul din când în când și totuși… iubesc toamna.
De ce?
Mulți care cunosc persoane ce iubesc un anumit anotimp s-ar gândi imediat că el e născut atunci. Ei bine, poate da, poate nu.
Iubesc toamna pentru că e un pastel minunat. Combinația de culori e superbă, melancolică. Sigur că pe mulți îi duce spre tristețe, vor spune că acum natura moare încet și ce poate fi frumos în asta? Dar e frumos. Această moarte, în felul ei, e frumoasă.
Toamna e momentul când culegi roadele pământului, la care ai lucrat poate o vară întreagă, un an întreg… toamna e atunci când nu sunt flori, dar frunzele căzute le iau locul. Nu e soare excesiv, chiar de multe ori se ascunde, dar știe el când să apară și să te mângâie cu o rază de căldură. Nu e sufocare, chiar bate vântul, un vânt curat, care te lasă să respiri. Nu e uscat pământul, mai mereu e ud pentru că plouă, dar el iubește asta, îi era sete demult. Poate nu sunt multe din celelalte anotimpuri, dar fiecare e special și are rolul lui.
Toamna e cel mai bun anotimp pentru meditație. E momentul să reflectezi asupra lucrurilor importante din viața ta (nu că nu ar fi mereu momentul, dar vremea e de așa natură încât parcă de împinge de la spate să faci asta). Cu toții ar trebui să ne gândim la ce a fost frumos, la ce este frumos, ce poate fi în continuare, ce vrem să facem, ce idei avem, ce învățăm din fiecare zi care trece… să ne gândim la schimbare și la cât de frumoasă poate fi.
Și iarna e frig, și iarna bate vântul, e lapoviță… dar ne îmbrăcăm gros și uităm de acestea. :D Aplicați trucul ăsta și pe toamnă și parcă vă veți simți mai bine în compania ei. ;)
Mai iubește cineva toamna? :)
un loc liniştit 