CNSC şi-a pornit microfonul pentru ediţia aniversară

Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare 2013PRIME Iași anunţă ediţia aniversară a Congresului Naţional al Studenţilor la Comunicare, care va avea loc în perioada 18 şi 20 aprilie 2013, la Biblioteca Naţională a României – București.

Tema de anul acesta, Brand Experience, se află în strânsă legătură cu ediţia specială, și reprezintă procesul de creare a unei poveşti în jurul unui brand. În primele două zile, studenții vor lua parte la conferințe și studii de caz, iar în cea de a treia zi aceștia vor pune în aplicare cunoştinţele acumulate în cele două zile sub îndrumarea profesioniştilor la realizarea unor campanii cu elemente de brand experience.

Cele trei zile se vor desfășura în următorul format:

18 aprilie – studenții vor participa la Conferința Introducere în Brand Experience, urmată de Studiul de caz ABSOLUT VODKA, Conferința Tactici și strategii de brand experience în mediul offline și Studiul de caz Grolsch;

19 aprilie – se va trece la Tactici și strategii de brand experience în mediul online, iar între Studiile de caz PEGAS și pastel vor fi prezentate Concluzii și previziuni în Brand Experience;

20 aprilie – vor avea loc simultan workshop-uri susținute de Dacia, Grolsch, ABSOLUT VODKA, pastel, Danone, Headvertising și Interactions, iar în cadrul acestora studenții, sub îndrumarea profesioniştilor, vor pune în aplicare cunoştinţele acumulate în zilele precedente.

Înscrierile la eveniment se realizează pe site-ul www.cnsc.primeromania.ro, la secţiunea Înscrieri, până pe 15 aprilie 2013. După înscriere, veți primi un mail de confirmare și va trebui să îl redirecționați pe adresa madalina.donciu@yahoo.com, coordonatoarea CNSC pe Iași, pentru a lua cât mai repede legătura cu voi.

Taxa de participare este de 35 RON pentru conferinţe şi studii de caz, iar pachetul complet, care include şi accesul la workshop-uri, este de 45 RON.

Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare este un eveniment marca PRIME România și este susținut de PRIME Iași prin proiectul Iași la CNSC. Aflat la cea de-a 10-a ediţie, evenimentul a devenit, treptat, unul din cele mai importante şi cunoscute evenimente ale asociaţiei datorită caracterului informal pe care îl adoptă. CNSC oferă studenţilor oportunitatea  de a interacţiona cu cei mai buni specialişti, de a întreba, de a discuta şi de a primi răspunsuri cu privire la cele mai interesante subiecte din domeniul comunicării.

Detalii găsiți și pe blogul PRIME Iași, http://primeiasi.wordpress.com/2013/04/09/cnsc-si-a-pornit-microfonul-pentru-editia-aniversara/.

Vă așteptăm! :)

UPDATE:

Filmuleț făcut de echipa CNSC PRIME Iași

O ţară, 19 milioane de ambasadori

Pentru că m-am săturat să tot aud știri negative, să văd cum se promovează doar prostia și tot felul de lucruri urâte despre România și, mai ales, pentru că ne facem o reclamă atât de proastă înafară am decis să vă spun și vouă despre campania de la Rom, ”Românii sunt deștepți”.

Oricine poate fi ambasadorul României pe Internet!

Aveți cont de Facebook, nu-i așa? Atunci de câte ori scrieți sau dați mai departe poze [pozitive] despre țara noastră, adăugați la sfârșitul descrierii Romanians are smart.

Presupun că mulți aveți și cont de Twitter, așa că de câte ori postați un tweet despre orice legat de țara noastră, adăugați la sfârșit și tag-ul #romaniansaresmart.

Mai sunteți și care aveți cont de Youtube, așadar puteți adăuga în descrierea filmulețelor postate tag-ul romaniansaresmart.

Ajungem și la bloggeri. Toți cei care au blog și postează articole despre România, pot adăuga ca tag romaniansaresmart.

După cum se observă, procedura e foarte simplă. :) Totuși, dacă doriți și exemple, intrați pe site și puteți vedea mici tutoriale despre cum să folosești tag-ul de țară.

De asemenea, aici găsiți și kitul ambasadorului de unde puteți lua fotografii de copertă pentru timeline-ul de pe Facebook, widget-uri pe bloguri sau wallpapere.

Haideți să arătăm lumii că Românii sunt deștepți (pentru că sunt!)! :)

Se apropie ziua României, dar nu aș vrea să văd patrioți numai atunci. Țara are în fiecare zi nevoie de noi.

P.S.: Pentru cei care vor aduce în față celebra replică ”trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”, aflați că și autorul susține această campanie. ;)

Călare pe un cal de vis

Sâmbătă a fost o zi frumoasă. :) Nu că nu ar fi multe, dar asta a avut ceva special. Dis de dimineață (cu trezire la 6:30…ce face vacanța din studenți) m-am alăturat bloggerilor din Iași și am pornit spre o mini excursie (primul meu blog trip), numită Cheese & Wine Blogging Trip. Oferită de Icar Tours, a avut rolul de a ne destinde și a ne arăta câte locuri frumoase (și nedescoperite) are țara noastră.

Ne-am întâlnit la Palatul Culturii, de unde am luat autocarul și am pornit spre prima destinație, Moșia Cai de Vis, din Botoșani. Nu pot să vă zic ce diferență e între locul acela și oraș… o liniște superbă, aer curat. Ce să mai, o frumusețe! :) De îndată ce am ajuns am fost ghidați de actorul Daniel Badale, un om extraordinar. Am râs cu poftă la fiecare frază a sa. Așa oameni tot să mai întâlnești! Ce mi-a plăcut să văd a fost că aproape toți de la moșie erau desculți. :D E clar un loc unde te poți simți ca acasă, unde pământul și iarba proaspătă îți e covor.

Ne-au fost prezentați căluții de la moșie (unii foarte prietenoși), văcuțele, apoi am vrut să vedem și caprele, dar se pare că ele nu pe noi, pentru că erau la plimbare. Când să ne îndreptăm spre degustări hop și un pui de căprioară de prin fân. Pot să spun că m-am îndrăgostit! Și nu am fost singura… așa de drăguț a fost! Fiind de la oraș, vă dați seama ce frumos a fost să văd unul în realitate și să îl mângâi. Săracul pui abia se ținea pe picioare și era debusolat, nu știa de ce toată lumea se pozează cu el și îl tot atinge. Foarte drăguț momentul. :)

Ne-am despărțit cu greu de puiul de căprioară și am mers să degustăm brânzeturile. Foarte bune! În special cele cu paprika și cele simple, pe gustul meu. După acestea, a urmat și degustarea de vinuri de la Gramma. A fost prima mea degustare, dar chiar am simțit diferența. Am degustat Aligote, Fetească Regală și Cuvee Vișan. Cel mai mult mi-a plăcut Feteasca Regală, e mai dulceag, dar și celelalte au fost pe măsură. Povestea vinurilor ne-a fost spusă de domnul Marius Cristian, la care au mai fost adăugate câteva vorbe de Marius Olteanu, cel ce deține casa de vinuri Gramma.

După degustare, Vlad Iftime, unul din deținătorii moșiei, ne-a spus povestea locului, începută de la doi cai, apoi continuată cu găsirea pământului, construirea moșiei, ridicarea numărului de cai, originea lor și tot felul de lucruri interesante, pe care ai vrea să le auzi într-o atmosferă relaxantă. Apoi fratele său, Șerban, ne-a prezentat casa, cu cele 4 camere pentru cazare, numite după anotimpuri și decorate conform acestora.

Cel mai așteptat moment a fost echitația. Pentru prima dată am călărit (bineînțeles, sub instrucție) și mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă la început șovăiam în a urca sau nu pe cal. Eu am urcat pe Kali, cel mai blând cal (obișnuit mai mult cu începătorii și copiii), iar în timp ce călăream ”am luat” la întrebări instructorul. Am coborât (și urcat) cu bine de pe armăsar și după ce mi-am luat la revedere am continuat să îi privesc pe ceilalți, care mai de care entuziasmați, cum se încumetă la călărie. Cu dor (deja!) am plecat de acolo, dar am promis să spun și altora ca să se bucure și ei de aceste experiențe pe viitor.

Pentru că după atâtea activități stomacul își face de cap, următoarea destinație a fost Hotelul Belvedere din Botoșani. Prânzul a fost foarte gustos (și copios, m-am mirat de cât am mâncat), iar locația foarte frumoasă. După o astfel de masă, ne-am pus înapoi în autocar, unde pe mulți ne-a cam furat somnul…

Am ajuns și la  Muzeul Viei și al Vinului din Hârlău. Acolo ni s-au prezentat obiceiurile și datinile străvechi, cum se făcea vinul odinioară, iar unii au și cumpărat câte o sticlă de vin bun. În muzeu am trecut prin 3 camere, reprezentând fiecare etapele importante din viața omului, nașterea, căsătoria și moartea, apoi am văzut diverse teascuri de pe vremuri, vase din ceramică, vinuri vechi și multe altele, pe care le puteți descoperi dacă veți vizita muzeul.

La plecare am făcut popas la o fântână, unde s-a lăsat și cu o bataie cu apă (se putea altfel?), iar după ce s-au mai liniștit apele, în autocar am avut parte de niște audiții vechi și de nelipsitul hit (presupun că este deja, dacă nu, va fi), dat pe replay de foartee multe ori, încât chiar mi-a sărit somnul și m-am trezit cântând Vara nu dorm.

Am ajuns înapoi în Iași, după o zi minunată, în care am descoperit o mică parte din meleagurile românești. Mulțumiri celor de la Icar Tours, care vor să promoveze și România, nu numai țările din afară, pentru că da, am mai spus-o și o voi mai spune, avem cu ce! :D

Vă recomand cu tot dragul să pășiți în această zonă, ba chiar în întreaga Românie, înainte de a gândi la o excursie în străinătate. Nu zic să stăm numai în țara noastră, dar chiar merită vizitată, mai ales că ne găzduiește și ne face mândri de ea, când ne gândim la minunatele peisaje și la istorie.

A mai fost cineva prin aceste locuri? :)

PS: articol scris sub ”supravegherea” lui Connect-R. :))

Foto

La croitor

Obișnuiți să vă duceți? De cât timp nu ați mai fost la croitor?

Eu am fost recent și am rămas cam…surprinsă (un pic mai mult). Ce putea să mă surprindă? Desigur, banii. A costat destul de mult pentru ce aveam eu. Am fost cu o rochie (să o scurteze că era prea lungă), cu o bluză (să repare puțin tivul că se descusese), cu o fustă (aceeași problemă ca la rochie) și un maiou de vară (să îl strângă puțin pe mine că era larg). Dificultate mare nu era.

După câteva zile, când m-am întors să îmi recuperez marfa , am avut parte de surprize, surprize. Prețul era 60 de lei! Mai mare mirare la gândul că, atunci când le-am dat, l-am întrebat de preț, să îmi spună orientativ, ca să știu să fiu pregătită, iar el mi-a răspuns: ”Nu e cine știe ce…”. Ei nu zău?! M-o fi crezut vreo milionară. Noroc că aveam bani la mine, pregătiți pentru altceva.

Ce mă uimește și mai tare e faptul că de anul trecut au crescut atât prețurile. Atunci am fost (la aceeași persoană) cu foarte multe perechi de pentaloni pentru tivuri, o geacă și bluze, iar prețul fusese doar de 70 de lei. Pertinent, mai ales că erau destule haine. Iar acum am fost cu 4 chestii și am avut parte de un tratament dur la buzunar.

Bineînțeles că exista și o listă cu așa zise prețuri, iar cel luat pe oră era de 30 de lei. Cam scump pentru vremurile în care trăim, zic. Acum depinde și de complexitatea lucrării. Nu se compară facerea unui costum, de exemplu, cu repararea unor biete haine. Ce trebuie să recunosc este că omul lucrează bine! Dar s-a ”adaptat” comportamentului românesc de a scumpi mereu lucrurile, în situația în care salariile scad sau abia se mențin.

Pentru a verifica (din curiozitate revoltată) prețurile, am fost la o croitorie (după) peste stradă și când am intrat să ne uităm la prețuri (eram cu prietenul), un cuplu aștepta comanda. Din păcate pentru ei, au avut aceeași soartă ca noi. Ei au avut doar o perdea și când li s-a spus prețul au rămas uimiți și au exclamat (cum am făcut și noi): cum, așa de scump? Săracii… probabil erau și ei proaspăt căsătoriți și vroiau să își facă casa lor, iar o perdea amărâtă le ia atât de mult (în jur de 70 de lei, parcă, sau mai mult). Ne-a cam pălit râsul.. ironică soarta asta.. peste stradă să se întâmple cam aceeași situație. La fel, au cerut explicații, care nu prea le-au fost date, dar noi ne-am lămurit și am plecat de acolo.

Se pare că devine tot mai scumpă țara noastră… sper să se remedieze situația asta cât mai repede. Nu se poate trăi (pentru mult) cu salarii mici și prețuri scumpe.

Ca să evit situațiile astea, pe viitor m-am gândit să îmi iau eu o mașină de cusut și să mă pun pe învățat, că nu e mare lucru dacă îți dai silința.

Voi ați avut de a face cu asemenea situații?

Foto

Primul meu vot

Da, azi am votat și eu pentru prima data. Ce chestie.. îți dai seama că deja ai început să ai anumite datorii față de țară.

Ca să explic puțin această experiență, să vă povestesc cum a decurs totul.

Locul nu îmi era necunoscut, am mai fost de-a lungul anilor cu părinții. Când am ajuns acolo, niște doamne mi-au louat frumos buletinul și mi-au dat niște buletine de vot, cică (păreau niște cataloage și erau destule, dar fie), cu o ștampilă, apoi am intrat în cabină. Nu voi spune cu cine am votat, nu vreau să stârnesc reacții! :)) M-am dezmeticit repede ce e cu toate hârtiile alea, am pus ștampila unde trebuia și am ieșit să le pun în urnă. După ce am terminat și cu asta, era să plec fără buletin… strigă o doamnă după mine: ”domnișoară, da’ nu-ți mai vrei buletinul?”. Upss.. eh, m-am întors să semnez și mi-am luat și prețiosul buletin, apoi am ieșit și asta a fost. Am contribuit și eu cu ceva.

Sfătuiesc pe toți cei care au acest drept să îl folosească, pentru că după aia se vor plânge că nu le-a convenit cine a ieșit. Ei nu serios? Dar dacă te duceai la vot poate se făcea o diferență! Dacă ai votat, ai dreptul să te plângi după, dacă nu, nu. Într-o mare măsură, noi ne alegem viitorul.

Așa că toată lumea spre secțiile de votare!

Vot plăcut! :)

Foto

Foto

De 1 iunie amintește-ți că Medicamentele nu sunt bomboane!

La mulți ani tuturor copiilor! :)

Astăzi prefer să scriu despre o campanie care să îi ajute pe cei mici (și nu numai), decât de altceva legat de această zi. Ceva bine de știut de către oricine, mai ales de către părinți.

Evită automedicația! Dacă nu pentru tine, măcar pentru cei dragi ție!

Știm cu toții că românii, de obicei, au tendința de a lua pastile după ureche și cred ei că se fac bine. De multe ori se tratează, dar riscurile să dea în altă boală sunt mari! În cele mai multe cazuri, așa zisul tratament nu se dovedește eficace și abia apoi oamenii se duc la doctor, după ce și-au intoxicat organismul cu chimicale inutile… nu era mai simplu dacă se duceau din prima la un consult medical?

Nu te juca cu sănătatea ta! Nu ești singurul care are nevoie de tine.

Asociația Română a Producatorilor Internaționali de Medicamente, cu sprijinul Ministerului Sănătății și al Societății Române de Pediatrie a început o campanie împotriva automedicației, în care prezintă mai ales riscurile asupra copiilor.

Un studiu efectuat în luna martie a anului 2012 ne spune că mai mult de jumatate dintre părinții intervievați au administrat medicamente copiilor fără a merge în prealabil la un consult medical și fără a conștientiza pe deplin riscurile la care îi supun pe cei mici.

Nu administrați medicamente copiilor fără a merge la un consult medical – acesta este mesajul nostru, la care vă puteți gândi de fiecare dată când cel mic se îmbolnăvește.

E un mesaj bun. Trebuie luat aminte de actualii și viitorii părinți. Și nu numai.

Deseori îndoparea cu vitamine și alte pastile poate dăuna copilului, chiar dacă intențiile sunt bune. Un mic exemplu de asemenea daună (și foarte comun, de altfel) este chiar obezitatea. Organismul copilului se dereglează și astfel ajung să se lupte cu așa ceva de la o vârstă fragedă. Vrei un copil sănătos? Du-te la doctor și așa va fi. Uneori e greu și pentru el să depisteze o boală, așa că tu nu ai de ce te considera un mic specialist.

Cu toții ne dorim sănătate. Hai să avem grijă de ea responsabil. Începe cu tine pentru o țară mai sănătoasă!

Așa că, drag părinte, ai grijă ce bomboane îi dai copilului tau!

Urmărește campania aici.

Foto

Eurovision 2012

În fiecare an urmăresc acest show şi pot spune că mereu se alege ce e mai bun, chiar dacă de multe ori se votează geografic (fiecare ţară cu vecinii ei). Chiar şi aşa, de puţine ori am fost dezamăgită de cine a câştigat.

Eurovision este o competiţie muzicală internaţională, organizată de European Broadcasting Union (EBU), cea mai mare asociaţie a televiziunilor publice din Europa. Prima ediţie a avut loc în 1956, la Lugano, în Elveţia. Difuzat fără întrerupere, timp de 56 de ani, show-ul a devenit unul dintre cele mai longevive şi mai urmărite programe de televiziune din lume. Printre artiştii care au urcat, de-a lungul anilor, pe scena Eurovision se numără: ABBA, Julio Iglesias, Celine Dion, Johnny Logan.

România a avut şi ea melodii bune de-a lungul timpului, dar nu a fost să fie să câştige. Să ne amintim că cele mai bune performanţe ale României la acest concurs au fost: de două ori locul al treilea (Luminiţa Anghel & Sistem – Kiev, 2005; Paula Seling şi Ovi – Oslo, 2010) şi o dată locul al patrulea (Mihai Trăistariu – Atena, 2006). Melodia românească cu cel mai mare punctaj obţinut în finala Eurovision (172 de puncte) este „Tornero”, compusă de Eduard Cîrcotă şi interpretată de Mihai Trăistariu.

Ne va veni şi nouă rândul cândva, dar sigur nu anul ăsta. Nu am nimic cu melodia Zaleilah a formaţiei Mandinga, dar nu cred că are şanse de câştig. Sunt melodii bune şi anul acesta şi competiţia e strânsă.

Cel mai mult mă uimeşte şi mă amuză melodia Rusiei. Am râs şi chiar m-am distrat privind bunicuţele cum cântă şi dansează. Unde te pomeneşti că mai au şi coregrafie. Ce-i drept, e ceva nou în concurs şi chiar îmi sună bine melodia. Nu m-ar mira să câştige sau să fie printre primele locuri.

Pentru cei care nu au habar de melodie, watch this:

În seara asta vom avea ce urmări. :) Vă recomand să vă uitaţi pentru că merită.

Şi chiar dacă am zis că ţara noastră nu are şanse cu piesa asta, nu înseamnă că nu le urez succes!

Foto

LATER EDIT:  

Capacităţile mele de „mama omida” nu au fost mai prejos nici acum şi se pare că melodia Rusiei a obţinut un punctaj bun, iar Zaleilah, pe lângă faptul că nu avea şanse de câştig, a şi fost cântată prost. Nu arunc cu pietre în nimeni, dar era evident că nu avem şanse la un loc bun. Şi ca de obicei, s-a votat geografic… una din marile mele probleme! Eh… Bine că măcar bulgarii au fost cinstiţi şi nu ne-au dat niciun punct. Dacă nu le-a plăcut.. lâsănd la o parte că nu prea ne au la inimă.

Sperăm ca la anul să fie mai bine! :)