Creația cere

inspirație –
prinde momentul la cald
până nu fuge

geisha hair clip

Anunțuri

A fost să FIE o seară culturală japoneză

De ceva timp a început Festivalul Internațional al Educației la Iași și parcă tot orașul a prins viață. Nu vă spun cât de frumos este să vezi oameni interesați să ia parte la evenimente de cultură și educație, e ceva ce îți dă speranță că suntem în direcția bună.

De când urmăresc ce se întâmplă cu FIE, am descoperit că în tot amalgamul ăsta de evenimente frumoase s-a strecurat și o seară culturală japoneză… cred că știți ce a urmat. Am făcut pe agentul 007 cu investigațiile și urmăririle, iar ieri am făcut tot posibilul să mă aflu printre norocoșii pasionați de cultura japoneză (sau doar de o muzică bună).

Editura Adenium a făcut posibil acest eveniment și a invitat-o pe dna Hiroko Minakami pentru un minunat recital la pian, iar Asociația Româno-Japoneză Himawari a ajutat la înfrumusețarea serii.

Dar să încep cu… începutul. Cum am ajuns la Muzeul Unirii, am fost întâmpinată de fetele de la Himawari la intrare (și am primit și un cocor drăgut și roșu), iar când am vrut să intru în sală mare mi-a fost mirarea că era aproape plină (un motiv pentru care să mergeți mai devreme la evenimente). M-am bucurat să văd atât de multă lume (la fel și organizatorii, care nu se așteptau) și am găsit și un loc bun (aproape bun).

În deschidere, asociația Himawari a făcut o demonstrație de ceremonia ceaiului, apoi a început Călătoria muzicală în jurul lumii. Hiroko-san a interpretat melodii din repertoriul propriu, dar și melodii cunoscute, precum tango-ul argentinian sau Valurile Dunării. Recitalul a fost extraordinar și spun asta din toată inima. Pe parcursul lui, dna Hiroko a vorbit mai tot timpul în limba română (evident, una stâlcită și amuzantă) și a spus o poveste înaintea fiecărei melodii (m-a impresionat în mod special o melodie care a fost compusă în memoria unui român).

Ce era să uit să vă spun e că Hiroko-san este căsătorită cu poetul român Nicolae Sirius, iar fetița ei, Anna-Eugenia (18 ani, deși pare muuult mai mică), ne-a încântat cu o demonstrație de dans tradițional și ne-a recitat o piesă de teatru din folclorul japonez (cu măiestria unei adevărate actrițe – și viteza, de care toată lumea a fost uimită, chiar dacă nu înțelegeau mai nimic).

Pe parcursul recitalului, a mai fost o mică invitată (13 ani, mai exact), Diana Petcu, care a cântat două melodii la pian (eu le-am recunoscut din celebrul anime printre adolescenți, Naruto) și apoi ne-a demonstrat că are și o voce superbă, cântând melodia Sakura

În încheiere, și fetele de la Himawari au făcut o demonstrație de dans tradițional japonez, iar apoi au urmat câteva discursuri ale organizatorilor și gazdelor. Pot să spun că mi-a plăcut să aud de la domnul Grumăzescu puțin despre experiența lui cu Japonia și că mi-a plăcut urarea sa de la final: ”vă doresc să vizitați o țară în care și gunoiul este curat”. ^_^

Dar cum nimic din ce e frumos nu scapă și fără ceva urât (să-i spun așa), ce m-a deranjat a fost să văd (sau mai degrabă, să aud) că mulți dintre oameni de la care ai așteptări că au o anumită vârstă nu știu să se comporte. Au fost, și nu de puține ori, momente în care era zarvă și distrăgeau vizibil atenția, nemulțumind pe cei care au venit acolo cu drag. Un sfat (mult spus; mai degrabă o rugăminte) pentru această categorie de oameni: dacă nu sunteți cu adevărat interesați de un eveniment, nu veniți să vă plictisiți și să vorbiți ca la piață pentru că îi deranjați pe cei care chiar au venit din interes și își doresc să ia parte liniștiți la el! I-am apreciat pe cei care și-au dat seama de asta și s-au retras când era timpul.

În afară de asta, am să consider seara trecută un cadou de început de vacanță. Un cadou minunat!

Watashi wa totemo shiawasedesu! ^__^

Foto

1 an de blog, Congres și Festival Japonez

WordPress m-a felicitat zilele trecute că am făcut un anișor pe platforma asta. Repede trece timpul, uitasem de aniversarea asta. Dacă sunt mulțumită cu ce am realizat anișorul acesta? Nu prea mult, dar nici prea puțin. Știu că l-am mai lăsat de multe ori baltă și nu am mai scris, că de multe ori nu am scris cum doream sau nu mi-a mai plăcut ce am scris, dar încerc să recuperez.

So, happy birthday to my blog! :D

1 an de blog

În altă ordine de idei, în timpul aniversării blogului meu eram la CNSC 2013 (care își serba și el ediția aniversară). Pot spune că mi-a plăcut mult, am învățat și mi-au venit multe idei despre Brand Experience, am cunoscut mulți oameni faini din domeniu și am ascultat povești care ar trebui auzite de toți studenții de la comunicare.

Am orchestrat filarmonica din Hamburg, m-am dat cu Pegas-ul, am avut parte de un workshop fain la Coca-Cola și am și câștigat (acum sunt mai bogată cu o carte, No logo de Naomi Klein). If I’m happy? Guess. :)

cnsc editia X

win at Coca-Cola workshop

Dar cum lucrurile bune merg mână-n mână, am descoperit, după CNSC, un festival japonez fix în weekend-ul plecării. Dacă am mai rămas o zi? Cu toată inima. Am fost la festivalul Michi-biraki din Grădina Botanică București (care nu m-a impresionat prea mult, e mai frumoasă și mai îngrijită cea din Iași).

Împreună cu Emi, am îmbrăcat yukata, am mâncat prăjiturele cu răvaș (și ce citat frumos am nimerit: Bunătatea nu se termină. Cu cât împarți mai mult din ea, cu atât mai multă se va revărsa asupra ta.), am făcut shodo (caligrafie), ne-am uitat la un anime și apoi am luat parte la o lecție introductivă de japoneză (deși știu și mai multe, a fost fun), ne-am delectat ochii cu manga (păcat că nu erau de vânzare), am mâncat sushi, am admirat origami și am avut ocazia să vedem studenți japonezi și chiar pe ambasadorul Japoniei.

yukata

shodo

lectia de japoneza

 

 

 

Păcat că aveam tren la ora 16 și nu am mai putut rămâne și la celelalte activități, dar cât a fost, a fost frumos, sunt mulțumită și mă simt norocoasă că s-a nimerit un festival japonez la București când eram și eu acolo. ^_^

Ne mai citim! :)

Tradiții și obiceiuri de Anul Nou, în Japonia

Japanese-New-Years-Firework

Akemashite-omedetou-gozaimasu. Așa se spune ”La mulți ani” în japoneză, la prima întâlnire cu cineva în Noul An.

Noul An se mai numește și shogatsu, și se celebrează pe data de 1 ianuarie din anul 1873, după calendarul Gregorian. Totuși, în unele regiuni precum Okinawa, Noul An încă se mai sărbătorește pe stil vechi, ca cel chinezesc.Sărbătorirea noului an în Japonia înseamnă să dai atenție primelor lucruri făcute în noul an. Cele mai cunoscute sunt hatsuhinode și hatsumode.

Hatsuhinode reprezintă primul răsărit al noului an, iar la japonezi este o tradiție să se urce pe un munte înaintea răsăritului din 1 ianuarie pentru a-l vedea, deoarece se crede că acesta are puteri supranaturale și rugăciunile se îndeplinesc.

Articol publicat pe Japan Joy –> click pentru citire integrală. :)

 

Cum este sărbătorit Crăciunul în Japonia

craciun-kobe-japonia-2012

Meri Kurisumasu! Așa se rostește „Crăciun fericit” în Japonia.

Crăciunul nu este celebrat ca o sărbătoare religioasă în Japonia pentru că mai puțin de 1% din populație este creștină. Cu toate acestea, japonezii au adoptat o mulțime de obiceiuri specifice, cum ar fi trimiterea și primirea de felicitări de Crăciun și de cadouri.

Astfel, Crăciunul este pentru japonezi o oportunitate de a răspândi fericirea. Ajunul Crăciunului este adesea sărbătorit mai mult decât ziua de Crăciun. El este văzut ca o zi romantică, în care cuplurile petrec împreună și își dăruiesc cadouri, asemenea sărbătorii de Valentine’s Day din SUA și Marea Britanie. Cuplurilor tinere le place să se plimbe, să se uite la luminile de Crăciun, să ia o masă romantică la un restaurant și să închirieze o cameră la hotel – o rezervare în ajun de Crăciun poate fi foarte dificilă, întrucât e atât de populară.

Pentru femeile japoneze este într-adevăr esențial să aibă pe cineva cu care să-și petreacă Ajunul Crăciunului. Totul trebuie să fie foarte romantic, iar locul unde vor petrece și cadoul primit sunt foarte importante. Cele care au un prieten tind să se laude cu surpriza de care au avut parte, iar cele care nu au evită acest subiect.

Moș Crăciun este cunoscut ca Santa-san (domnul Crăciun), iar cum de Crăciun este sărbătorită o zi de naștere, nașterea lui Isus, japonezii au considerat că este necesar să mănănce tort în această zi. Astfel, tortul de Crăciun devenit tradiție pe tărâmul nipon este numit Kurisumasu keiki și este făcut dintr-un aluat pufos cu frișcă și căpșuni.

Articol publicat pe Japan Joy –> click pentru citire integrală. :)

Karoshi – Prețul muncii asidue

 

Japonia este o țară care, după tragedia de la Al Doilea Război Mondial, a reușit să se refacă uimitor. Dar cum a realizat această performanță?

Ca și atunci, prin sacrificii. Știm cu toții cât de muncitor este poporul nipon, dar oare știm ce se ascunde în spatele unei munci asidue, unde munca este pe primul loc? Sunt nopți nedormite, lipsa celor dragi alături, devotament pentru afaceri până la extenuare. Așa a apărut Karoshi, moartea prin suprasolicitare.

 

Articol publicat pe Japan Joy –> click pentru citire integrală. :)