Date uitării

bucăți de scame –

ropotul din camera

cu miros veșted

Anunțuri

Cum găsești loc

Întotdeauna am mers pe principiul că mereu există un loc în viața ta, în agenda ta aglomerată pentru ceea ce te interesează sau pentru ceea ce ai nevoie. Trebuie doar să analizezi bine cu ce schimbi, în caz că nu mai ai loc, și cu ce pierzi dacă nu faci loc. Principiul ăsta e valabil peste tot, în viața profesională, dar și în cea personală.

Bineînțeles că mulți ați aproba imediat pentru cea profesională, pare un principiu profund, la care trebuie să meditezi îndelung și să te prinzi de poantă. Ei bine nu e așa (sau poate e, pentru unii). Cred că, cel puțin pe linia profesională, cam ai idee ce îți dorești să faci sau la ce să renunți când ești deja implicat. Cu toții putem face distincții când suntem deja în miezul acțiunii și avem îndoieli… e clar că nu e de noi și poate ar fi mai bine să încercăm altceva. A nu se confunda cu lașitatea, cu ideea că dacă nu mergi până la capăt vei pierde. Ideea asta e valabilă doar atunci când ți-ai dat seama de ceea ce vrei să faci, dar ai și conștientizat că drumul e greu; doar în cazul ăsta vei pierde dacă renunți, pentru că practic renunți la visul tău. În restul cazurilor, însă, poți ieși chiar victorios. Nu îți mai pierzi nici tu timpul, nici nu îl consumi pe al altora și poți găsi alternative la noul tău timp liber.

Personal, sunt o fire care se implică în multe lucruri, de care de multe ori se atașează și îi vine greu să renunțe (e greu să spui nu, dar despre asta voi vorbi altădată). Am fost (și încă sunt) implicată în lucuri care mi-au plăcut, de la care am învățat și am prins experiență (o idee de bază atunci când te implici în ceva). Tot în activitățile mele zilnice am învățat că oricât de mult m-aș implica, nu pot să-mi dedic timpul tuturora și atunci am nevoie de o listă de priorități. Mulți o scriu, alții nu (ca mine), dar cel mai important este să îți aloci câteva minute în care să alegi ceea ce îți place și consideri necesar, iar cele care rămân la urmă să fie urmate de decizia radicală a lui nu. Face minuni! Atunci va intra în scenă expresia am loc și pentru asta pentru acele oportunități de care chiar aveți nevoie. Oricum ar fi, nu trebuie să regretați faptul că ați fost implicați în ceva și v-ați pierdut timpul, pentru că de oriunde înveți câte ceva, chiar de e o concluzie negativă, știi ca pe viitor să analizezi mai mult și să nu mai repeți greșeala.

Pe plan personal (și nu mă voi referi aici în sensibilele alegeri ale partenerilor, prietenilor etc), aveți mai mult loc decât credeți. Gândiți-vă la spațiul vostru din cameră sau din laptop. Câte lucruri/dosare vă ocupă spațiul și nu aveți, practic, nevoie de ele, ci doar le țineți acolo pentru că poate vor folosi cândva? Recunosc, de multe ori m-am aflat în situația asta, așa că a trebuit să iau măsuri. În ultima perioadă mi-am cumpărat (și am și primit, yey) cărți japoneze, mi-am luat obiecte de decor mai interesante, am revizuit accesoriile, parfumurile și alte chițibușuri care îmi plac, dar a  intervenit o dilemă: unde să le pun, nu am loc ?! Cum spațiul e mic, a trebuit un plan bine gândit, așa că pe măsură ce am tot adunat lucrurile noi, am băgat la cutie pe cele vechi și așa am reîmprospătat locul, care mă încântă acum cu privirea. E greu să renunți, știu, te atașezi emoțional sau e doar obișnuința, dar odată ce ai făcut pasul ăsta, te vei simți mai bine, e mai pe gustul tău, mai reactualizat. Cu laptop-ul nu am început încă o revoluție, dar recunosc că e absolut necesară…

Sau mai gândiți-vă la timpul liber, pe care îl ocupați tot cu task-urile de la facultate, voluntariat, job… timpul liber e timp liber, cu toții trebuie să ne permitem măcar câte puțin din el (asta dacă îl folosim pe cel ocupat cum trebuie), așa că trebuie să vă găsiți loc în el pentru o plimbare, o carte bună, un film bun sau orice alte pasiuni mai aveți și în care să vă pierdeți. Încă lucrez la asta și eu, de multe ori combin cele două timpuri, dar totul are un început.

Altceva ar fi că trebuie să îmi găsesc mai mult loc și pentru blog… I’m working on this! :)

Voi cum vă găsiți loc?

Foto

Adventure may hurt you but monotony will kill you

Un citat lung pentru un titlu, dar cel mai potrivit pentru ceea ce urmează să vă povestesc.

Sunteți studenți, ați intrat cu brio la facultate, sunteți la buget (unii cu ghinion, chiar de aveți medie considerabilă, sunteți la taxă), frecventați conștiincioși toate cursurile și seminariile (unii sunteți mai selectivi și nu aveți timp de teorii), aveți speranțe mari (unii în curs de scădere) de la viitor, vă visați un Guru în domeniul pe care îl urmați și credeți că (sau ați trecut de stadiul ăsta deja) banii și job-ul dorit se vor lipi de voi imediat ce absolviți. Dar surprize! Aveți probleme, ca orice student. Poate cea mai importantă și mai gravă problemă a studentului este că nu are unde să practice ceea ce face (sau nu vrea). Și atunci vă treziți, după absolvire, că nu știți cum se aplică teoria aia colorată cu markere de la facultate și că v-ați fi dorit să practicați câte ceva, dar nu ați avut unde!

Zău așa?!

Din păcate sunteți mulți în situația asta, unii deja ați trecut de stadiul regretului și v-ați conformat, alții ați realizat că o puteți lua de la capăt și v-ați pus pe treabă, dar pentru restul care nu au ajuns încă în pragul absolvirii, vă anunț: there is hope, don’t give up (or sleep)! 

Acea speranță nu e alta decât un conglomerat de acțiuni care dau bătăi de cap, dar schimbă cu totul scenariul poveștii. Implicarea, organizarea, practica, mobilizarea, afirmarea, pasiunea și instinctul de a profita de orice oportunitate ieșită în cale sunt niște calități ce pot fi dobândite. E de ajuns să vă impuneți gândul că numai prin muncă veți reuși, să faceți primul pas pentru a ieși din zona voastră de confort și restul vine de la sine! Veți începe să simțiți gustul varietății și vă veți întreba cum de ați pierdut atâta timp în rutină. Veți prinde drag cu adevărat de ceea ce faceți sau vă veți da seama că nu e de voi și vă veți reprofila. Orice rezultat ați avea de pe urma acestei speranțe, în niciun caz nu va putea fi considerat că e degeaba. 

Așadar, prindeți-vă de acea speranță și începeți să practicați! Faceți voluntariat, aplicați la internship-uri, implicați-vă în proiecte/concursuri ce vă pun mintea pe roate și umărul la treabă, faceți orice vă scoate din sfera teoriei și a ignoranței. Și da, faceți lucrurile astea gratis, consumați-vă din timpul vostru prețios pentru că sigur veți avea de câștigat de pe urma fiecărei experiențe! Altfel vă prezentați la un interviu de angajare când spuneți că ați participat la X,Y proiecte, că ați făcut voluntariat și ați organizat evenimente sau ați fost interni într-o companie; aveți despre ce vorbi și deveniți mai încrezători în forțele proprii pentru că da, ați muncit pe gratis, dar a meritat.

Am vorbit din perspectiva studentului voluntar, implicat, pasionat de ceea ce face și mulțumit de faptul că există locuri unde poți practica (totul e să ai voință). Dacă pierdeți un curs, un seminar, o prelegere în favoarea voluntariatului/implicării în proiecte, cui credeți că i se va simți lipsa mai apăsat în viață? Cu siguranță nu veți duce un dor nebun de teoria din facultate.

Și pentru că tot am menționat de proiecte, vă voi spune câteva cuvinte despre team ADventureun festival unde echipele concurente construiesc campanii legate de Relații Publice, Publicitate, Advertising & Marketing pentru firme reale din Iași.

Pe lângă experiență, recunoaștere și alte cele câștigate de pe urma astfelor de implicări, echipele câștigătoare primesc premii în bani, dar și internship-uri, cărți de specialitate și alte oportunități pentru toate echipele concurente. Cred că e cea mai tare practică! Să te înscrii gratis într-un concurs și să mai ai și de câștigat material.

Înscrierile în festival au început de pe 16 octombrie și țin până pe 23 octombrie, așa că vă invit să dați click pe link-ul ăsta: http://teamadventureprimeiasi.wordpress.com/2013/10/16/start-inscrieri/, să ieșiți din zona voastră de confort și să vă înscrieți pentru a practica pe bune!

Oportunitățile nu vi le bagă nimeni în buzunar, trebuie să le prindeți din mers și să profitați de ele când aveți ocazia.

Eu v-am prezentat una, restul depinde de voi.

Succes în toate! :)

Foto

Secundele din viața noastră

La o predică de duminică, un preot care își serba aniversarea a 60 de ani de preoție și-a calculat secundele dedicate în slujba Domnului. Sigur că a ieșit o sumă impresionantă, iar apoi a început să povestească cum le-a trăit. Nu am mai auzit pe nimeni să își calculeze secundele, așa că am devenit curioasă să le aflu și pe ale mele, și chiar dacă sună a exercițiu copilăresc (sau pentru mulți, inutil), cred că are și o parte motivantă în el.

Voi începe cu un calcul personal și apoi voi încerca să reflectez asupra rezultatului.

Câteva date utile:

O oră – 3600 secunde
O zi – 86400 secunde
Februarie 28 de zile – 2.419.200 secunde
Februarie 29 de zile – 2.505.600 secunde
O lună de 30 de zile – 2.592.000 secunde
O lună de 31 de zile – 2.678.400 secunde
Un an normal – 31.536.000 secunde
Un an bisect – 31.622.400 secunde

Până în 2012 am trăit 20 de ani, dintre care 14 ani au fost normali și 6 ani au fost bisecți (1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012), dar calculez anul 1992 din luna și ziua în care m-am născut =>

24 zile în octombrie + 29 zile în noiembrie + 31 zile în decembrie = (24 * 86.400) + (29 * 86.400) + (31*86.400) = 2.073.600 + 2.505.600 + 2.678.400 = 7.257.600 s

Ceilalți ani bisecți = 5 * 31.622.400 = 158.112.000 s

Anii normali = 14 * 31.536.000 = 441.504.000 s

Adunând, pana în 2012 am trăit 606.873.600 s. Calculând până în momentul de față și anul 2013, rezultă =>

Aproximativ 6 luni = 3 luni cu 31 de zile, 1 lună cu 28 de zile, 1 lună cu 30 de zile și 19 zile din iunie

Așadar: 3 * 2.678.400 = 8.035.200 + 2.419.200 + 2.592.000 = 10.454.400 + (19 * 86400) = 10.454.400 + 1.641.600 = 12.096.000 s

Adunând cei 20 de ani cu 5 luni și 18 zile, rezultă că până la miezul nopții am trăit 618.969.600 de secunde. O sumă… drăguță.

Întrebarea e ce am făcut în toate secundele de până acum? Cum le-am prețuit? Le-am dat importanță?

Sigur că nu le-am dat așa mare importanță, cine se gândește la secundele trăite? De obicei, avem tendința să ne gândim la minute, ore, luni, ani. Ne ferim de lucruri mărunte, dar totuși multora ne place zicala trăiește clipa. Atunci mă gândesc: câți dintre cei care spun asta sau au un asemenea motto se gândesc la clipă ca la secundă? Nu prea mulți. Majoritatea aseamănă clipa cu momentul, cu ceva ce presupune pe puțin câteva minute sau ore, uneori și luni.

De ce ar trebui să ne gândim și la secunde? Pentru că atunci când ne dedicăm o anumită perioadă unui scop care pare nesemnificativ, după împlinirea lui avem tendința să nu îl considerăm important, să spunem că nu a contat atât de mult, să nu îl valorificăm doar din cauză că a durat relativ puțin și asta ar fi putut face oricine. Ei bine, treaba nu stă așa! Dacă am calcula acel puțin în secunde, am fi mai grijulii cu timpul nostru și mai mândri de munca noastră pentru că am realiza, de fapt, cât de mult înseamnă puținul din ziua de azi și cum mulți îl pierd cu nimicuri. Un bun exemplu sunt sportivii care se luptă pentru câteva secunde tocmai pentru că munca lor să nu fi fost în zadar; ei știu că e posibil să piardă la diferențe aparent minimale și au mereu în minte valoarea secundelor.

Se pare că am ceva secunde trăite până azi. Printre primele 200 de mii mă jucam și descopeream lumea, următoarele 200 de mii am început să o învăț și mai mult și să descopăr firea umană, iar în rest am realizat că e important să ai pasiuni, să ai prieteni adevărați (chiar dacă puțini – pentru că nu contează cantitatea lor, ci calitatea), să nu uiți de cultura generală, să respecți, să nu iubești pe oricine (pentru că da, nu toți îți merită sentimentele), să te maturizezi (dar totuși să rămâi copil), să nu lași pe alții să decidă în locul tău pentru viața ta și să te hotărăști odată cam ce vrei să faci cu ea.

Recunosc că multe secunde le-am pierdut degeaba, dar încerc să recuperez. Mai am milioane (chiar miliarde) de secunde în față în care, dacă urmez ce am învățat în ultimele 200 de mii de secunde și ce mai acumulez pe parcurs, voi putea să fac un calcul mulțumitor mai târziu, nu doar prin cantitatea lui, ci și prin calitatea lui.

Nu știu dacă veți face și voi un calcul asupra secundelor din viața voastră, dar important e să realizați că sunt multe. Și da, nu e un lucru nou, dar e bine să meditați puțin la ce ați făcut cu ele.

Vă doresc secunde cât mai productive! :)