Veșnicul anotimp

dezamăgire –
toamna cauți oamenii
nu sunt acolo

Anunțuri

Cum găsești loc

Întotdeauna am mers pe principiul că mereu există un loc în viața ta, în agenda ta aglomerată pentru ceea ce te interesează sau pentru ceea ce ai nevoie. Trebuie doar să analizezi bine cu ce schimbi, în caz că nu mai ai loc, și cu ce pierzi dacă nu faci loc. Principiul ăsta e valabil peste tot, în viața profesională, dar și în cea personală.

Bineînțeles că mulți ați aproba imediat pentru cea profesională, pare un principiu profund, la care trebuie să meditezi îndelung și să te prinzi de poantă. Ei bine nu e așa (sau poate e, pentru unii). Cred că, cel puțin pe linia profesională, cam ai idee ce îți dorești să faci sau la ce să renunți când ești deja implicat. Cu toții putem face distincții când suntem deja în miezul acțiunii și avem îndoieli… e clar că nu e de noi și poate ar fi mai bine să încercăm altceva. A nu se confunda cu lașitatea, cu ideea că dacă nu mergi până la capăt vei pierde. Ideea asta e valabilă doar atunci când ți-ai dat seama de ceea ce vrei să faci, dar ai și conștientizat că drumul e greu; doar în cazul ăsta vei pierde dacă renunți, pentru că practic renunți la visul tău. În restul cazurilor, însă, poți ieși chiar victorios. Nu îți mai pierzi nici tu timpul, nici nu îl consumi pe al altora și poți găsi alternative la noul tău timp liber.

Personal, sunt o fire care se implică în multe lucruri, de care de multe ori se atașează și îi vine greu să renunțe (e greu să spui nu, dar despre asta voi vorbi altădată). Am fost (și încă sunt) implicată în lucuri care mi-au plăcut, de la care am învățat și am prins experiență (o idee de bază atunci când te implici în ceva). Tot în activitățile mele zilnice am învățat că oricât de mult m-aș implica, nu pot să-mi dedic timpul tuturora și atunci am nevoie de o listă de priorități. Mulți o scriu, alții nu (ca mine), dar cel mai important este să îți aloci câteva minute în care să alegi ceea ce îți place și consideri necesar, iar cele care rămân la urmă să fie urmate de decizia radicală a lui nu. Face minuni! Atunci va intra în scenă expresia am loc și pentru asta pentru acele oportunități de care chiar aveți nevoie. Oricum ar fi, nu trebuie să regretați faptul că ați fost implicați în ceva și v-ați pierdut timpul, pentru că de oriunde înveți câte ceva, chiar de e o concluzie negativă, știi ca pe viitor să analizezi mai mult și să nu mai repeți greșeala.

Pe plan personal (și nu mă voi referi aici în sensibilele alegeri ale partenerilor, prietenilor etc), aveți mai mult loc decât credeți. Gândiți-vă la spațiul vostru din cameră sau din laptop. Câte lucruri/dosare vă ocupă spațiul și nu aveți, practic, nevoie de ele, ci doar le țineți acolo pentru că poate vor folosi cândva? Recunosc, de multe ori m-am aflat în situația asta, așa că a trebuit să iau măsuri. În ultima perioadă mi-am cumpărat (și am și primit, yey) cărți japoneze, mi-am luat obiecte de decor mai interesante, am revizuit accesoriile, parfumurile și alte chițibușuri care îmi plac, dar a  intervenit o dilemă: unde să le pun, nu am loc ?! Cum spațiul e mic, a trebuit un plan bine gândit, așa că pe măsură ce am tot adunat lucrurile noi, am băgat la cutie pe cele vechi și așa am reîmprospătat locul, care mă încântă acum cu privirea. E greu să renunți, știu, te atașezi emoțional sau e doar obișnuința, dar odată ce ai făcut pasul ăsta, te vei simți mai bine, e mai pe gustul tău, mai reactualizat. Cu laptop-ul nu am început încă o revoluție, dar recunosc că e absolut necesară…

Sau mai gândiți-vă la timpul liber, pe care îl ocupați tot cu task-urile de la facultate, voluntariat, job… timpul liber e timp liber, cu toții trebuie să ne permitem măcar câte puțin din el (asta dacă îl folosim pe cel ocupat cum trebuie), așa că trebuie să vă găsiți loc în el pentru o plimbare, o carte bună, un film bun sau orice alte pasiuni mai aveți și în care să vă pierdeți. Încă lucrez la asta și eu, de multe ori combin cele două timpuri, dar totul are un început.

Altceva ar fi că trebuie să îmi găsesc mai mult loc și pentru blog… I’m working on this! :)

Voi cum vă găsiți loc?

Foto

Avon e pus pe surprize

Cred că multe fete au văzut filmulețul ăsta și au rămas cu semne de întrebare, la fel ca mine. Astăzi am primit răspunsul la întrebare și pot spune că am avut aproape aceleași reacții ca fetele din filmuleț.

Dar să vă spun ce s-a întâmplat. Avon a dat zvon în țară cum că lansează un nou produs și a trimis câtorva norocoase un colet surpriză. Mare mi-a fost mirarea când am descoperit că produsul ăsta e rimelul Mega Effects.

M-am uitat curioasă la cutiuța argintie și la genele din ea (un mod foarte frumos de a prezenta un produs nou) și m-am grăbit să îmi dau seama cum se utilizează. Bineînțeles că am fost stângace la început, e un design nou pentru un rimel, de care sigur poți spune că e ciudat (așa cum se întâmplă cu orice lucru nou, până te obișnuiești).

M-am murdărit ca o fetiță care abia învață să se machieze, dar am continuat până i-am dat de capăt. Ce îți dă de furcă e periuța flexibilă, dar după câteva utilizări începi să te prinzi de utilitatea ei.

În descrierea primită prin mail-ul surpriză spune că mascara Mega Effects ”are un aplicator cu formă adaptată liniei genelor, care asigură astfel confort și ușurință în aplicarea lui. Acesta conţine o formulă cu pigmenți de silicon care oferă volum panoramic genelor și le îmbracă într-un negru intens. Rimelul Mega Effects este primul rimel de pe piața de make-up din România cu o formă adaptată liniei genelor. Acesta conține pigmenți de silicon cu rol de intensificare a culorii genelor, în 2 variante – brown black și blackest black.

Nu îmi rămâne de făcut decât să încep sesiuni de cunoaștere cu noua mascara și să vă recomand și vouă, fetelor, să începeți o nouă experiență.

Mulțumesc Avon și The Practice!

Secundele din viața noastră

La o predică de duminică, un preot care își serba aniversarea a 60 de ani de preoție și-a calculat secundele dedicate în slujba Domnului. Sigur că a ieșit o sumă impresionantă, iar apoi a început să povestească cum le-a trăit. Nu am mai auzit pe nimeni să își calculeze secundele, așa că am devenit curioasă să le aflu și pe ale mele, și chiar dacă sună a exercițiu copilăresc (sau pentru mulți, inutil), cred că are și o parte motivantă în el.

Voi începe cu un calcul personal și apoi voi încerca să reflectez asupra rezultatului.

Câteva date utile:

O oră – 3600 secunde
O zi – 86400 secunde
Februarie 28 de zile – 2.419.200 secunde
Februarie 29 de zile – 2.505.600 secunde
O lună de 30 de zile – 2.592.000 secunde
O lună de 31 de zile – 2.678.400 secunde
Un an normal – 31.536.000 secunde
Un an bisect – 31.622.400 secunde

Până în 2012 am trăit 20 de ani, dintre care 14 ani au fost normali și 6 ani au fost bisecți (1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012), dar calculez anul 1992 din luna și ziua în care m-am născut =>

24 zile în octombrie + 29 zile în noiembrie + 31 zile în decembrie = (24 * 86.400) + (29 * 86.400) + (31*86.400) = 2.073.600 + 2.505.600 + 2.678.400 = 7.257.600 s

Ceilalți ani bisecți = 5 * 31.622.400 = 158.112.000 s

Anii normali = 14 * 31.536.000 = 441.504.000 s

Adunând, pana în 2012 am trăit 606.873.600 s. Calculând până în momentul de față și anul 2013, rezultă =>

Aproximativ 6 luni = 3 luni cu 31 de zile, 1 lună cu 28 de zile, 1 lună cu 30 de zile și 19 zile din iunie

Așadar: 3 * 2.678.400 = 8.035.200 + 2.419.200 + 2.592.000 = 10.454.400 + (19 * 86400) = 10.454.400 + 1.641.600 = 12.096.000 s

Adunând cei 20 de ani cu 5 luni și 18 zile, rezultă că până la miezul nopții am trăit 618.969.600 de secunde. O sumă… drăguță.

Întrebarea e ce am făcut în toate secundele de până acum? Cum le-am prețuit? Le-am dat importanță?

Sigur că nu le-am dat așa mare importanță, cine se gândește la secundele trăite? De obicei, avem tendința să ne gândim la minute, ore, luni, ani. Ne ferim de lucruri mărunte, dar totuși multora ne place zicala trăiește clipa. Atunci mă gândesc: câți dintre cei care spun asta sau au un asemenea motto se gândesc la clipă ca la secundă? Nu prea mulți. Majoritatea aseamănă clipa cu momentul, cu ceva ce presupune pe puțin câteva minute sau ore, uneori și luni.

De ce ar trebui să ne gândim și la secunde? Pentru că atunci când ne dedicăm o anumită perioadă unui scop care pare nesemnificativ, după împlinirea lui avem tendința să nu îl considerăm important, să spunem că nu a contat atât de mult, să nu îl valorificăm doar din cauză că a durat relativ puțin și asta ar fi putut face oricine. Ei bine, treaba nu stă așa! Dacă am calcula acel puțin în secunde, am fi mai grijulii cu timpul nostru și mai mândri de munca noastră pentru că am realiza, de fapt, cât de mult înseamnă puținul din ziua de azi și cum mulți îl pierd cu nimicuri. Un bun exemplu sunt sportivii care se luptă pentru câteva secunde tocmai pentru că munca lor să nu fi fost în zadar; ei știu că e posibil să piardă la diferențe aparent minimale și au mereu în minte valoarea secundelor.

Se pare că am ceva secunde trăite până azi. Printre primele 200 de mii mă jucam și descopeream lumea, următoarele 200 de mii am început să o învăț și mai mult și să descopăr firea umană, iar în rest am realizat că e important să ai pasiuni, să ai prieteni adevărați (chiar dacă puțini – pentru că nu contează cantitatea lor, ci calitatea), să nu uiți de cultura generală, să respecți, să nu iubești pe oricine (pentru că da, nu toți îți merită sentimentele), să te maturizezi (dar totuși să rămâi copil), să nu lași pe alții să decidă în locul tău pentru viața ta și să te hotărăști odată cam ce vrei să faci cu ea.

Recunosc că multe secunde le-am pierdut degeaba, dar încerc să recuperez. Mai am milioane (chiar miliarde) de secunde în față în care, dacă urmez ce am învățat în ultimele 200 de mii de secunde și ce mai acumulez pe parcurs, voi putea să fac un calcul mulțumitor mai târziu, nu doar prin cantitatea lui, ci și prin calitatea lui.

Nu știu dacă veți face și voi un calcul asupra secundelor din viața voastră, dar important e să realizați că sunt multe. Și da, nu e un lucru nou, dar e bine să meditați puțin la ce ați făcut cu ele.

Vă doresc secunde cât mai productive! :)

Mijloc de iunie

Mijloc de iunie – semn că sesiunea se sfârșește.

Mijloc de iunie – semn că vara deja e patroană.

Mijloc de iunie – semn că vacanța a venit.

Mijloc de iunie – miros de tei.

Mijloc de iunie – o ploaie caldă.

E mijloc de iunie.

Îmi plac toate anotimpurile, fiecare are rolul său. Dar îmi plac ploile de vară. Sunt călduroase, dacă bate vântul te ajută sa te răcorești, mai mereu sunt zburdalnice și vin pe neașteptate, iar dacă se nimeresc a fi în iunie, sunt ploi cu miros de tei. O minunăție!

O ploaie cu miros de tei te liniștește. Încercați să nu vă feriți de ploaie, cel puțin perioada asta, ieșiți din casă și plimbați-vă cu încredere printre picăturile nărăvașe și veți fi răsplătiți cu un calmant al naturii.

E o perioadă aglomerată pentru mulți, iar o asemenea pauză e binevenită și rară – doar acum poți să fii răsfățat de ploaie cu mirosul de tei. Natura ne dă anumite bonusuri de care trebuie să știm să profităm, căci pentru multe aștepți un an, așa că nu ratați o asemenea șansă.

V-ați mai plimbat printr-o ploaie cu miros de tei? :)

Foto

1 an de blog, Congres și Festival Japonez

WordPress m-a felicitat zilele trecute că am făcut un anișor pe platforma asta. Repede trece timpul, uitasem de aniversarea asta. Dacă sunt mulțumită cu ce am realizat anișorul acesta? Nu prea mult, dar nici prea puțin. Știu că l-am mai lăsat de multe ori baltă și nu am mai scris, că de multe ori nu am scris cum doream sau nu mi-a mai plăcut ce am scris, dar încerc să recuperez.

So, happy birthday to my blog! :D

1 an de blog

În altă ordine de idei, în timpul aniversării blogului meu eram la CNSC 2013 (care își serba și el ediția aniversară). Pot spune că mi-a plăcut mult, am învățat și mi-au venit multe idei despre Brand Experience, am cunoscut mulți oameni faini din domeniu și am ascultat povești care ar trebui auzite de toți studenții de la comunicare.

Am orchestrat filarmonica din Hamburg, m-am dat cu Pegas-ul, am avut parte de un workshop fain la Coca-Cola și am și câștigat (acum sunt mai bogată cu o carte, No logo de Naomi Klein). If I’m happy? Guess. :)

cnsc editia X

win at Coca-Cola workshop

Dar cum lucrurile bune merg mână-n mână, am descoperit, după CNSC, un festival japonez fix în weekend-ul plecării. Dacă am mai rămas o zi? Cu toată inima. Am fost la festivalul Michi-biraki din Grădina Botanică București (care nu m-a impresionat prea mult, e mai frumoasă și mai îngrijită cea din Iași).

Împreună cu Emi, am îmbrăcat yukata, am mâncat prăjiturele cu răvaș (și ce citat frumos am nimerit: Bunătatea nu se termină. Cu cât împarți mai mult din ea, cu atât mai multă se va revărsa asupra ta.), am făcut shodo (caligrafie), ne-am uitat la un anime și apoi am luat parte la o lecție introductivă de japoneză (deși știu și mai multe, a fost fun), ne-am delectat ochii cu manga (păcat că nu erau de vânzare), am mâncat sushi, am admirat origami și am avut ocazia să vedem studenți japonezi și chiar pe ambasadorul Japoniei.

yukata

shodo

lectia de japoneza

 

 

 

Păcat că aveam tren la ora 16 și nu am mai putut rămâne și la celelalte activități, dar cât a fost, a fost frumos, sunt mulțumită și mă simt norocoasă că s-a nimerit un festival japonez la București când eram și eu acolo. ^_^

Ne mai citim! :)

Luni vs Vineri

Azi este Luni. Ziua în care auzim la tot pasul plânsete, văicăreli și tot felul de acuze.

Azi este Luni. Ziua în care Apocalipsa a început!

Azi este luni… și e doar începutul săptămânii!

Ce zi fatidică, nu-i așa? Cum vom avea noi wall-urile de pe Facebook umplute cu poze și texte gen everybody hates Monday, cum ni se vor înmuia nouă inimile când vom vedea că unii se plâng că trebuie să înceapă din nou munca, cum vom pune noi chetă să închidem școlile că bieții elevi se plâng că trebuie să se ducă iar la școală… și cum unii, mai treziți de realitate, nu vor înțelege de ce unii nu se mulțumesc cu ce au… Câți nu și-ar dori să aibă ce munci și ar aștepta cu nerăbdare ziua de luni sau câți nu și-ar dori să se poată duce la școală și să le fie dragă ziua de luni? Cred că nu știm să apreciem ce avem!

Chiar dacă multe sunt glume, nici nu știi cum se pot întoarce împotriva ta! Urăști ziua de luni și o mai spui și în gura mare? Atunci ești candidatul perfect la categoriile neangajați, șomeri sau stat degeaba. De ce? Din simplu motiv că spui cu gura ta că ești cam leneș… și cine ar vrea să lucreze cu un leneș când sunt atâția care ar munci cu drag? Poți urâ ziua de luni, e problema ta, dar ține-o pentru tine căci nu se știe niciodată când îți vei dori să o iubești și nu vei mai avea ocazia. ;)

Dar până atunci, de ce să nu iubești Vinerea?

Nu îți place Luni, dar te mândrești cu Vineri? Te încadrezi tot cam în aceleași categorii. De ce? Păi cam dai semne că îți urăști munca, abia aștepți sfârșitul săptămânii să scapi de ea, ai vrea mai mereu vacanțe… și iar, cine își dorește asta de la angajații săi? Poți iubi ziua de vineri, dar ține și asta pentru tine, că s-ar putea să vrei să o urăști cândva și să nu te mai poți lăsa de ea. ;)

Nu știu despre voi, dar eu îi voi da o mare îmbrățișare zilei de luni (she needs it) și o poftesc să vină la mine mereu. >D:<

Hai să nu facem discriminare și să iubim toate zilele săptămânii egal, pentru că ele ne vor însoți până la sfârșit și nici nu știi cum se pot răzbuna.

Have a happy Monday! :)

Foto 1,2