A schimba sau a nu schimba?

Aceasta-i întrebarea…

Mereu m-au enervat mirat oamenii care, după o vreme, nu mai știu de unde au plecat. Care, după ce au ajuns la un anumit nivel, se cred că au fost acolo încă de la început și îi desconsideră pe învățăcei. Care, după ce că sunt oameni ca noi toți, se cred mai presus și nu le ajungi la nas nici cu o prăjină. Care, din profesionalism (vor ei sau poate e chiar așa), ajung niște persoane prea crispate (scuzați-mi exagerarea) și uită de umor, voie bună și îngăduință.

Spuneam aici de oameni care își iubesc munca, indiferent care ar fi, iar aici de oameni care nu îți acordă nicio șansă, dorind să fii experimentat din naștere. Se pare că am ceva cu subiectul ăsta în ultima perioadă. Poate sunt eu de vină, poate societatea în care trăim… poate ambele variante. Ce e sigur? Vorba aia care spune că trebuie să îi accepți pe ceilalți așa cum sunt și să nu încerci să îi schimbi îmi cam dă bătăi de cap.

Credeți voi că ar fi bine să îi lăsăm pe toți în plata Domnului și să nu le spunem vreo două dacă vedem că direcția lor nu e bună? Ar fi bine să acceptăm sistemul ăsta de îngâmfați profesioniști, fără să spunem nimic? De multe ori răspunsul e pozitiv. Da, oricât ai încerca nu îi poți schimba pe unii sau chiar nu îți pasă și oricât te-ai plânge de sistem, tot ce trebuie să faci e să pui osul la treabă și să muncești. Dar când nimeni nu îți dă o șansă și nu se ține de tine, cum să te schimbi în mai bine și/sau să evoluezi?

Apreciez oamenii care dau o șansă, care sunt dispuși să riște, care cred în tine și sunt dispuși să te ajute. Știu, sunt rari, dar asta nu înseamnă că nu se găsesc. Dacă cumva îi găsiți (sau și mai bine, i-ați găsit deja), atunci nu îi dezamăgiți și dați-vă silința, pentru că ulciorul nu merge de multe ori la apă.

Așa e oriunde, mai ales în prietenie. Greu găsești un prieten adevărat, dispus să te ajute, chiar și cu riscul de a fi el mai prejos, dispus să îți stea la dispoziție, să te învețe, să te sfătuiască și, poate cel mai important, să îți spună verde în față ce nu faci bine, pentru ca să te corectezi. Ar fi ideal și un șef așa, nu? :)

Citez dintr-un roman de-al lui Alexandre Dumas-fiul: ”Nu este vorba de a pune pur și simplu la intrarea în viață doi stâlpi dintre care unul să poarte inscripția: Calea binelui, iar celălalt avertismentul: Calea răului, și să li se spună celor care se prezintă: Alegeți; trebuie, ca și Hristos, să le arătați drumul care îi aduce de la a doua cale la prima pe toți cei ce s-au lăsat ispitiți de împrejurări; și, mai ales, nu trebuie ca începutul acestor drumuri să fie prea dureros și nici să pară de nepătruns.”

Schimbarea e grea pentru unii, dar și mai grea dacă nu o pun în practică. Totuși, când e cazul, trebuie să „apeși butonul”.

Eu cred în schimbare. Voi? :)

Foto

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;A schimba sau a nu schimba?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s